Dacia 500 Lăstun - o mașină mică ce a produs o controversă mare

Pasionații de automobilism sau cei interesați de industria auto a României au auzit cu siguranță de mașina Dacia 500 - Lăstun. Viața acestui autoturism a fost de scurtă durată, proiectul cuprinzând ultimii doi ani ai perioadei socialiste și primii ani ai celei democrate. Folosind diferite ziare vechi găsite în Digiteca Arcanum, ne-am propus să prezentăm cititorilor câteva detalii referitoare la Dacia 500. 

Dacia 500 - Lăstun - o mașină românească ce dezvolta 22,5 CP și nu depășea cu mult 100 km/h

Tribuna Sibiului notează că Dacia 500 - Lăstun a apărut în trafic în aprilie 1989. Din articolul Drum bun, Dacia 500!, scris de Nicolae Ivan și apărut în Tribuna Sibiului în 26 martie 1989, nr. 9842 aflăm următoarele: 

„Să notăm, deci, că automobilul Dacia 500, admis în circulaţie pentru 4 persoane, dispune de o caroserie autoportantă din fibră de sticlă cu o lungime de 2,95 m, o lăţime de 1,40 m şi o înălţime de 1,35 m. Accesul conducătorului auto şi al celorlalte persoane este posibil prin cele două uşi laterale, iar la portbagaj, prin uşa din partea posterioară a maşinii. Automobilul este echipat cu un motor cu combustie internă în 4 timpi (doi cilindri), avînd o capacitate cilindrică de 499 cmc, dezvoltînd o forţă mecanică utilă de 22,5 C.P. (normă DIN) la 5 500 rotaţii/ minut. Angrenajul motor este antrenat de o cutie de viteze cu 4 trepte pentru mersul înainte şi una pentru înapoi, acţionată printr-o manetă situată lîngă volan, în treapta a IV-a, realizînd o viteză maximă de 106 km/oră. Funcţie de sarcină, starea drumurilor şi valoarea traficului rutier, consumul de carburant, înregistrat pe parcursul testărilor efectuate de către specialiștii întreprinderii producătoare a fost între 4—6 litri benzină/100 km, 4,6—4,8 litri/100 km, la o viteză constantă de 70 km/oră și în medie 5,1 litri/100 km în circuitul urban. Raza de virare a automobilului Dacia 500 este de 9,7—10 m, ceea ce-i conferă o maniabilitate uşoară. Pe parcursul celor 51 de testări întreprinse de producător, cîteva, trecute cu foarte bine, au vizat comportamentul automobilului la coliziuni frontale, laterale şi din spate. Să mai notăm că Dacia 500 dispune de un sistem de frînare de serviciu cu dublu circuit şi acţiune pe toate patru roţile, o frînă de mînă cu acţiune asupra roţii din spate şi un sistem de suspensie Mac-Pherson, sau că în construcţia sa se regăsesc 200 de repere şi subansamblele, unele de bază, din componenţa autoturismului Dacia 1310, şi 130 din componenţa autoturismului Oltcit.”

Primele 150 de autoturisme au fost livrate în 18 ianuarie 1989. În plan erau prevăzute pentru același an 15000 de exemplare, dorindu-se ca în anul următor să se realizeze 30000 de automobile. 

Problemele Lăstunului

Au existat voci care au contestat calitatea mașinii, acestea făcându-se remarcate în 1990. Până și directorul Întreprinderii de Automobile Timișoara evidenția necesitatea unor componente de calitate superioară. 

În articolul Lăstunul - doar o „păsărică”?, scris de Radu Ciobotea și apărut în Flacăra din 6 iunie 1990, nr. 23 se menționează că până la mijlocul anului s-au produs peste 3200 de exemplare, costul de producție al unui automobil fiind de 80000 de lei, în timp ce prețul de vânzare ajungea la 48000 de lei, „din «iniţiativa» foştilor dictatori”. Directorul Întreprinderii de Automobile Timișoara afirma că „preţul de vînzare fixat este artificial. Lucrăm, «programat», în pierdere. [...] Prima şansă a «Daciei 500» ar fi, deci, piesele şi subansamblele de calitate livrate corect, iar asta se poate realiza mult mai rapid în condiţiile concurenţei între diverşi furnizori, mai ales între cei particulari şi întreprinderile de stat. Investiţiile particulare de mare succes pot fi cele orientate spre producerea pieselor auto. «Lăstunul» ar putea fi relansat prin aprovizionarea de la firme mici, specializate, interesate în dezvoltarea rapidă a unui automobil aflat abia la început.”

Calitatea slabă a construcției a dus, în cele din urmă, la un proces pe care Asociația pentru Protecția Consumatorilor l-a intentat cu scopul de a apăra interesele a peste 3500 de posesori de Lăstun. După cum relatează Cuvântul Liber din 7 decembrie 1990, nr. 243, în articolul Dosarul „Dacia 500 - Lăstun” - la Procuratură!,  „Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor a înaintat la procurorul general al României „Dosarul Dacia 500 — Lăstun“ pentru deschiderea unui proces public împotriva celor care au proiectat, fabricat şi vîndut populaţiei un autoturism total nesigur în funcţionare.” 

Istoria acestei mașini, chiar dacă de scurtă durată, dovedește încă o dată că doar calitatea implicată la nivelul producției poate duce la rezultate pe măsură. Ideea Lăstunului, anume de a fi un autoturism care să consume puțin și care să răspundă nevoilor urbane, nu a fost una rea. Însă execuția a lăsat de dorit. Găsiți mai multe informații despre această marcă de mașină și despre multe alte subiecte accesând pagina Digiteca Arcanum.