Oltcit - automobilul „made in Oltenia”

Automobilul Oltcit nu a însemnat doar o nouă marcă de mașină produsă în România, ci și un interesant exemplu de cooperare între socialismul românesc și democrația franceză. Se prea poate ca această intersectare între cele două filosofii de guvernământ atât de diferite să fi contribuit la intensificarea poftei după libertate în rândul populației autohtone. 

Deși propaganda laudativă la adresa țării s-a făcut fără opreliști în presa românească, ba chiar degenerând deseori într-o dezinformare crasă, merită totuși amintit entuziasmul pe care articolul „OLTCIT” îl relevă în contextul în care colaborarea româno-franceză era în fază incipientă. „Toată lumea așteaptă «Oltcituri». Cu multă curiozitate, cu interes, cu nerăbdare. Noul automobil, «made in Oltenia», la Craiova, în cooperare cu firma franceză «Citroen», e aşteptat cu frisonul, cu nerăbdarea îmbarcării într-un vehicul care va transporta, ni se spune, pe şoselele noastre, o întreagă încărcătură de cuceriri ale tehnicii, de însuşiri constructive şi funcţionale, pe care mînuitorii volanului le vor preţui din plin, adică un vehicul de mic litraj, cu consumuri de combustibil scăzute, cu confort sporit, cu un bord modern, pe deasupra o maşină silenţioasă, pe deasupra o maşină mai accesibilă pungii. Adică o maşină care devine, care a şi devenit, prin calităţile ce-i sunt puse în seamă, o cutie de rezonanţă (chiar şi silenţioasă !) a speranţelor şi a nerăbdării multora. Dar despre nerăbdarea aceasta vom mai vorbi.” (2)

Conform Buletinului Oficial al Republicii Socialiste România în 1976 „Centrala industrială de autocamioane şi turisme, cu sediul în Braşov, str. Poienilor nr. 5, întreprinderea de comerţ exterior «AUTO-DACIA», cu sediul în Braşov, str. Republicii nr. 45, şi Société anonyme automobiles «CITROEN», cu sediul în Paris, 117—167 Quai André Citroen — Franța, au convenit constituirea în Republica Socialistă România a unei societăți mixte, sub forma unei societăți pe acțiuni, care va purta denumirea «OLTCIT» — S.A.” (1) Aceste trei organizații participau la capitalul social în diferite procentaje. Societății franceze îi reveneau 36 de procente, în timp ce cele două entități românești însumau 64%.  „Obiectul de activitate este fabricarea în Republica Socialistă România şi comercializarea în Republica Socialistă România şi la export de autoturisme de concepţie CITROEN, motoare, ansamble, subansamble şi piese de schimb pentru produsele fabricate.” (1)

De la înființarea societății și până la derularea acțiunii de ridicare a fabricii de producție nu a trecut timp prea mult. „La 3 ianuarie 1977, in prezenţa preşedintelui Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Craiova a fost stabilit amplasamentul întreprinderii de autoturisme — rod al colaborării fructuoase româno-franceze, unul din cele mai importante obiective de investiţii ale actualului cincinal.” (3)

Prin urmare, începutul fabricării autoturismului Oltcit se poate încadra temporal în a doua jumătate a anilor ‘70. Întrucât în 1978 nu se putea încă pune problema producției efective, același articol apărut în Flacăra continuă într-o notă entuziastă să impresioneze prin cifrele oferite. Șantierul cuprindea „130 de hectare. Primele excavaţii au început în aprilie anul trecut. La ceasul de faţă, aşa-numitele «mişcări de terasamente» [...] înglobează peste 1 800 000 mc de pămînt. Primul metru cub de beton a fost turnat în iunie anul trecut. La ceasul de faţă s-a ajuns la circa 250 000 mc. Montajul structurilor metalice ale marilor hale («mari» în accepţia cea mai deplină, o hală cum e cea de montaj general, de exemplu, ocupînd 45 000 de metri pătraţi, cea de presaj ocupînd 90 000, cea de prelucrări mecanice 100 000) a început în septembrie anul trecut.” (2)

Se vorbea despre atenția la detalii în ceea ce privește fabricarea fabricii ce va fabrica Oltcituri. Într-un asemenea context, pentru că se dorea ca noua caroserie „să fie ca și o bijuterie, fără nici cea mai infimă deformație în structura caroseriei” urmau să se utilizeze prese puternice, producătoare de vibrații și trepidații transmisibile fundațiilor. „Pentru asta au trebuit fundaţii de calitate, fundaţii puternice, deci profunde, încastrate în stratul masiv de marnă depistat tocmai la 26 de metri sub talpa construcţiei. S-au utilizat deci, pentru aceste fundaţii, «coloanele» realizate în colaborare cu firma franceză «Franky-Frote-Fondations S.A.», coloane care, puse cap la cap, însumează mai bine de 36 de kilometri. 36 km de beton, cu grosimi variind între 520 şi 600 mm [...]” (2) 

Constituirea procesului tehnologic s-a făcut cu dorința finalizării fabricii înainte de termen. După cum menționează ziarul Scînteia în ianuarie 1979 s-a dorit începerea, „în paralel cu lucrările de construcții, a lucrărilor de montaj la modernele utilaje tehnologice. Este vorba, mai exact, de primele prese din totalul de 102 cîte va cuprinde, în final, hala de presaj.” (3)

În 1981, la Târgul Internațional București, au fost expuse mașini Oltcit „avînd capacităţi cilindrice de 652 cmc şi 1 129 cmc, cu puteri de 34 CP şi respectiv 58 CP. Consumul maxim al celor două tipuri este de 5.4 1/100 km la tipul de 34 CP şi de 6.7 1/100 km la cel de 58 CP, soluţia constructivă aleasă fiind cea de motor şi tracţiune faţă, suspensie prin bare de torsiune. Avînd o caroserie autoportantă, cu 3 uşi. «OLTCIT»-ul dispune de un confort superior, asigurat de utilizarea judicioasă a spaţiului interior, vizibilitate excelentă pentru postul de conducere şi comenzi tip satelit“. (4) De altfel, înainte de livrarea primului lot, dr. ing. Traian Cantă de la Oltcit a furnizat pentru România liberă, în 1980, următoarele informații: „noile autoturisme „Oltcit“, care vor intra în fabricaţie. Autoturismele „Oltcit“ de tip berlină, avînd două tipuri de motoare cu cilindreea de 652 cmc i 1 130 cmc — soluţie „totul viaţă“ — se înscriu în gama autoturismelor Citroen, intre tipurile 2 CV (Dyane, LN) și GS. Beneficiind de o caroserie autoportantă nouă, originală şi aerodinamică — în nota clasică şi, totodată, modernă — autoturismelor Citroen (cu două uşi laterale şi un hion în spate), autoturismele Oltcit au un raport compactitate / habitabilitate şi un acces foarte bun. Totodată, prin construcţia ei, noua berlină poate fi utilizată cu uşurinţă şi ca vehicul quasiutilitar, fiind prevăzută la spate in acest sens, cu scaune rabatabile, atît longitudinal, cit şi transversal. Autoturismele dispun de un parbriz foarte înclinat (impus de coeficientul aerodinamic „CX“) și de geamuri laterale şi custode care-i asigură o vizibilitate foarte bună. Tabloul de bord este modern, echipat cu aparatură originală un sistem de comenzi funcționale tip „satelit“. S-au înlocuit aici sistemele clasice, prevăzute cu pîrghii basculante prin clapete şi butoane, amplasate ideal pentru acţionarea lor. „Legătura cu solul“, concepută şi adaptată la condiţiile ţării noastre, este formată din bare de torsiune şi amortizoare hidraulice, partea din faţă avînd un plus şi o lamă de flexiune. Transmisia, în mare parte comună pentru ambele autoturisme, este formată dintr-un ansamblu de organe experimentate şi perfecţionate continuu în timp, care asigură performanţe deosebite printre care, în ceea ce priveşte motorul, de exemplu, un consum raţional de combustibil.” (5)

Bibliografie: 

1. Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, 27 decembrie 1976, anul 12, partea 1, nr. 116, p. 2; 

2. Flacăra, „Oltcit”, 31 august 1978, nr. 35, p. 12, articol scris de Ilie Purcaru; 

3. Scînteia, „Oltcitul” apasă pe accelerator… pentru intrarea în funcțiune înainte de termen, 24 ianuarie 1979, nr. 11329, p. 2, articol scris de Nicolae Băbălău; 

4. Scînteia, Noutăți în producția de autoturisme, 18 octombrie 1981, anul 50, nr. 12179, p. 5;

5. România liberă, Cronica rutieră, 30 august 1980, anul 38, nr. 11148, p. 5, articol scris de P. Mihai;