Cine a fost Marga Barbu, actrița care a jucat în Mărgelatu?

Un interviu realizat de Doina Papp cu Marga Barbu, celebra actriță care a jucat în Mărgelatu relevă aspecte inedite ale personalității sale. Textul integral poate fi găsit în Digiteca Arcanum. 

Trebuie subliniat încă de la început că actrița a fost mereu înclinată înspre studiu. Cochetarea cu Facultatea de Filosofie nu a fost doar un gest singular, ci el a fost continuat cu studiul mai multor limbi străine - franceză, engleză, germană, maghiară, italiană, spaniolă, greacă și japoneză. „Întotdeauna am fost detașată. Nu pot spune, cum spun mulți colegi de ai mei, că am vrut, în viață, să fac numai teatru. Deși, gândindu-mă în urmă, îmi dau seama că actoria mi-a oferit multe momente de satisfacție.”

Intrarea în teatru a Margăi Barbu a fost facilitată de mama ei, profesoară de dans, care a îndreptat-o spre Conservator ca să-și cizeleze prezența scenică. „N-am știut că o să rămân în teatru. Profesorul meu Al. Finți a jucat un mare rol în acest sens. După absolvire m-a luat la el, la Teatrul Armatei, unde era director. Era un om care iubea foarte mult teatrul și actorii.” 

Rolul lui Chérubin din Nunta lui Figaro a fost cel care a marcat-o ca actriță. „După ce jucasem destule personaje înțepenite, grațiosul paj mi-a redat puterea să zburd pe scenă, printre decoruri și costume elegante. Nu mai spun în ce măsură mă transpuneam în rol. Nu aveam nevoie de machiaj. În scena în care o întâlneam pe Contesă, mă înroșeam de-adevăratelea! [...] cred că fără trăire adevărată teatrul nu convinge, nu emoționează. În teatru, emoția rămâne suverană.” 

După aceste noțiuni introductive urmează în interviul amintit o serie de informații de specialitate, în care se evidențiază necesitatea ca tehnica să ajute interpretarea sau gradul de implicare al actorului în rolul pe care îl are de jucat. 

Intersecția dintre generații a produs diferite scurtcircuite în procesul comunicării. „Pe tinerii regizori, pe care îi stimez și îi apreciez - evident, pe cei talentați și cu idei -, lucrează mai mult cu generația lor. Există la cei mai mulți prejudecata că noi, cei cu experiență, nu-i putem înțelege. Dar caută prea puțin să ne cunoască. E mai simplu să ne ocolească.” Pe de altă parte, după părerea Margăi Barbu, lipsa de comunicare circulă și în sens opus. „În teatrul actual cred că se respiră un aer mai curat. Mi se pare că actorii tineri sunt mai integri. Când am intrat eu în teatru, unde întorceai capul întâlneai pretenții, ambiții, orgolii nefondate. Fiecare se vedea în chip de vedetă - și nu mă refer la acelea adevărate, la marii actori pe care i-am cunoscut și alături de care am jucat.”  

În încheierea textului aflat în Digiteca Arcanum, pe care îl puteți citi integral accesând pagina de internet, Doina Papp remarcă: „volubilă cu măsură, distinsă fără aroganță, feminină cât îngăduie sportivitatea unui mod de viață trepidant, cunoscuta actriță a pus aici un punct răspicat dialogului nostru, invitându-mă pe terasă să-i admir trandafirii și să-l cunosc pe Tomiță, un cățel prietenos și jucăuș.” 

Bibliografie: 

Teatrul, 1 septembrie 1985, anul 30, nr. 9