Aurel Vlaicu și zborurile din 1911

Timpul zboară. N-avem niciun dubiu privitor la această afirmație. Dar ce ar fi să îl facem să zboare cu folos? Cum ar fi să alocăm măcar puțină vreme descoperind momente importante din istoria noastră? Digiteca Arcanum este o invitație la a petrece clipe răsfoind printre evenimente ale trecutului. Iar astăzi te invităm să-l cunoști (măcar superficial) pe Aurel Vlaicu. Ne va ajuta în acest demers Călindarul Poporului din anul 1911. 


Să nu facem pași pripiți, ci să-ncepem cu începutul. E musai să știm cu cine avem de-a face. Să aflăm cine este Aurel Vlaicu, cum și-a creionat viața și cum a ajuns să fie pionier al aviației. 


Cine este Aurel Vlaicu?

„Acest fiu de ţăran român se trage din comuna Binţinţi (comit. Hunedorii). Tatăl său e primarul comunei. De mic copil, Aurel a dat dovada unui mare talent de născociri. A urmat liceul de stat din Sibiiu şi a trecut la universitatea din Budapesta. Aici Vlaicu stătu numai un an şi trecu la şcoala de ingineri din München în ţara nemțească. În toată vremea el se îndeletnicise cu fel de fel de invenţii. Ca student făcuse odată un ceasornic numai şi numai de lemn şi îşi făcea singur gulere. Când veni acasă din München, Vlaicu avea gata planul unei maşini de zburat.” (Călindarul Poporului, Sibiu, 1911,  p. 98). 


De la vis la realitate și de la plan la punerea lui în aplicare poate fi uneori cale tare lungă și anevoioasă. Însă Vlaicu a avut norocul de a-l avea prieten pe Octavian Goga, „care e foarte cunoscut cu cele mai înalte persoane din fruntea României”. 


Munca asiduă a dat roade

„Sfios, cum e, Vlaicu nu ar fi ajuns niciodată să câştige sprijinul guvernului. Dar după recomandația poetului, toate porţile se deschiseră. Ajuns la Bucureşti, Vlaicu se puse pe lucru. La arsenalul (fabrica de arme) armatei el lucra necontenit. Unul din chipurile noastre îl arată aici cu maşina sa. După vre-o 8 luni de muncă,Vlaicu făcu cele dintâi încercări.” (Călindarul Poporului, Sibiu, 1911,  p. 98). 


Începutul anevoios

Cu toții știm că începuturile sunt cele care ne mai pun și piedici, ne mai dau și câte un pas înapoi. Însă determinarea și voința sunt cele care l-au făcut pe Vlaicu să își continue munca. „Ca puiul de pasăre care se zburătăcește, așa și mașina lui la început, zbura încet şi sfios. Pe unul din chipurile noastre îl zărim fotografiat în clipa când se pregătea să facă cel dintâi zbor. Dar curând el se deprinse tot mai bine. Tot mai sigur, tot mai îndrăzneţ se avânta spre nori. Până când îl vedem la înălţimi ameţitoare de sute de metri, ca vulturul mândru ce plutește atârnat între ceruri şi pământ.” (Călindarul Poporului, Sibiu, 1911,  p. 100). 


Și iată că zboară!

„Cea din urmă consfinţire a aeroplanului său a primit-o Vlaicu la manevrele românești, unde a făcut zboruri lungi şi grele lângă Slatina. Când fu lucru hotărât că maşina lui Vlaicu e bună, o mare mândrie şi însufleţire cuprinse lumea din Bucureşti. Nu este om mai cunoscut şi mai iubit în capitala românească decât Vlaicu. Mii de oameni ieşeau să-l vadă zburând, şi numele lui era pe buzele tuturor. Prin izbânda lui Vlaicu, aviaţiunea (meşteşugul zborului) română a fost aşezată la loc de cinste lângă aviaţiunea franceză, engleză, italiană şi americană. Drept răsplată, guvernul român i-a votat suma de 51.000 de lei. Din suma aceasta, Vlaicu va face un aeroplan pentru armată şi ce va prisosi, va fi răsplata muncii şi duhului său de născocire. Noi, ardelenii, suntem mândri de Vlaicu. El e al nostru, al Ardealului şi al celor 3 milioane de plugari români. Geniul său e o dovadă a geniului acestor plugari, cari au dat şi vor mai da din sânul lor mulţi oameni ca Vlaicu, spre înaintarea omenirii şi spre mândria neamului nostru.” (Călindarul Poporului, Sibiu, 1911,  p. 100). 


Aurel Vlaicu este, într-adevăr, o personalitate în fața căreia să ne înclinăm. Digiteca Arcanum ascunde (doar până te vei încumeta tu să descoperi) în paginile digitale o sumedenie de astfel de informații. Te invităm să răsfoiești și să fii parte a evenimentelor ce au avut loc în ultimele trei secole! 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Digiteca Arcanum - universul ziarelor vechi e mai aproape cu un click

Imagine
Istoria reprezintă un domeniu plin de informație relevantă pentru prezent. Există și astăzi munți întregi de ziare vechi și reviste, inclusiv în limba română, care sunt extrem de greu de exploatat informațional din cauza formatului analog.  Totuși, dacă speri să găsești o mare parte din aceste cunoștințe la doar câteva clickuri distanță află că noi, firma Arcanum, îți punem la dispoziție poate cea mai mare colecție digitală românească de ziare vechi. Avem aproape trei milioane de pagini în interiorul cărora poți căuta în funcție de cuvinte-cheie alese de tine. Dacă vrei să afli mai multe despre Digiteca Arcanum, accesează linkul acesta .  În plus, vineri, 25 noiembrie 2022, accesul la întreaga bază de date este gratuit. Tot în această zi poți alege să te abonezi la serviciile pe care ți le punem la dispoziție cu doar 140 de lei pentru 10 luni. Nu e vreme de stat pe gânduri când o astfel de ofertă îți iasă în cale! Nu de alta, dar abia anul viitor pe vremea asta vei mai putea b...
Citiți mai multe

Bojdeuca lui Ion Creangă

Imagine
Zilele acestea, bojdeuca lui Ion Creangă a fost un subiect de interes general. Restaurările care s-au făcut par să nu fie în consens cu ceea ce Creangă ne-a lăsat moștenire. Or mai fi existând ceaslovul pe măsuța de lucru? Dar ochelarii sau abecedarul? Am făcut o incursiune prin Digiteca Arcanum și am descoperit că subiectul restaurării nu este chiar nou. Dimpotrivă!  Gazeta Transilvaniei, 16 iulie 1915 „Bojdeuca lui Ion Creangă, în Iaşi, s’a luat inițiativa de a se restaura faimosul bordei din dealul Scăricicăi, în care a sălășluit pe vremuri marele povestitor al neamului, Ion Creangă. Meritul îi revine d-lui I. Mitru, directorul şcoalei normale  « Vasile Lupu »  care vizitând, cu profesorii şi elevii şcoalei, bordeiul lui Creangă a avut inspirația de a aduna un fond de o mie lei, cu care să se poată restaura bojdeuca. Odată restaurată se va consolida şi terenul , pe care se află clădită bojdeuca, în așa fel ca apele ce se scurg să nu o surpe din nou...
Citiți mai multe

Din amintirile unui crupier

Imagine
Digiteca Arcanum este locul spre care trebuie să te îndrepți cât mai rapid dacă îți place să descoperi adevărurile timpurilor de odinioară. Că-i vorba de istorie, literatură, artă ori sport, baza noastră de date îți acoperă toate preferințele. Chiar și dacă-ți plac jocurile de noroc. Nu le încurajăm deloc, dar te provocăm să citești rândurile de mai jos și să ne spui părerea ta. Articolul, apărut în Realitatea Ilustrată în ianuarie 1934, îți spune câteva întâmplări povestite de un crupier.  „Vreme de aproape treizeci de ani m’am îndeletnicit, zi la zi,cu meseria de crupier într’un cazinou vestit de pe Coasta de Azur, astfel că mi-a fost dat prilejul să văd petrecându-se multe lucruri interesante. Totuși, nu mă pot mândri cu prea multe amintiri, deoarece temperamentul meu a suferit totdeauna de meteahna indiferenţei atât de trebuitoare pentru îndelunga şi temeinica exercitare a acestei profesiuni nu tocmai comună. Prin urmare, sunt nevoit să fac o adevărată sforţare ca să-mi aminte...
Citiți mai multe