Constantin Brâncuși și frumosul absolut

Constantin Brancusi


În articolul scris Corneliu Michăilescu, intitulat Constantin Brâncuși și apărut în  „Universul Literar”, București, 22 aprilie 1928, p. 270, descoperim câteva frânturi ale gândurilor marelui sculptor. Digiteca Arcanum este locul unde ai posibilitatea să faci cunoștință cu numeroși artiști. Așa că te invităm să stai la taclale cu ei, să le descifrezi operele și să le spui și altora despre descoperirile tale. Însă până atunci te lăsăm în compania lui Constantin Brâncuși (poate te determină să mergi la expoziția de la Timișoara). 

Constantin Brâncuși - un gânditor

„În fața operei lui Brâncuși, spectatorul rămâne uluit întocmai ca și primii fii ai omenirei în fața creației universale. Cu aceeași nedumerire setoasă de curiozitate privesc sufletele curate creația maestrului care, într'o muncă continuă și modestă își împlinește opera cu același sentiment de religiozitate, cu aceeași ardoare pe care credincioșii o pun în ruga lor. Brâncuși e un mistic și un gânditor, întrucât creația operei de artă este continuitatea legilor tainice ale firei materializate, viața materiei își găsește într’însa o rațiune de a fi, dacă spiritul formei își află o logică proprie și putere de exprimare, atunci, de bună seamă, toată opera lui Brâncuși este o adevărată creație. [...] Este un gânditor, fiindcă își dă seama că opera de artă nu viețuește dacă nu are în afară scânteia țâșnită din ascunsurile subconștientului și acea claritate permanentă a ideii, pe care numai concepția avută despre universalitate ne-o poate da. El nu este un teoretician care-și formulează anticipat un program estetic. Concomitent acțiune și gândire se nasc și colaborează la realizarea definitivă a operei sale.”


Sensul creației lui Brâncuși 

„Spre a putea înțelege sensul creației sale ne trebue pe lângă o largă apercepțiune și o bună doză de cinste și discernământ pe care numai aptitudini proprii și pregătirea ni le pot procura. Ne spune deci, Brâncuși: «Cu mult înainte religia dădea omului o concepție despre forțele antropomorfice, creatorii și oamenii revelau prin artă personificarea acestor divinități. Astăzi filozofia ne face să pricepem un act generativ unic, o lege universală impersonală, nedefinită din care emană tot ce există. Este această lege universală pe care trebue să o manifesteze arta, conformându-și principiile, principiilor acestei legi, rupându-se de convenții astăzi inutile și dezorientate. Să dai senzațiile realității astfel cum ni le procură natura, fără a reproduce sau imita este astăzi cea mai vastă problemă a artei. A crea un obiect care-ți dă prin propriul său organism ceea ce natura face prin propriul său organism, ceea ce natura face prin eterna ei minune este ceea ce arta dorește. Și a realiza aceasta înseamnă a intra în spiritul universal al lucrurilor și a nu le limita la imitarea imaginelor. O operă de artă astfel concepută tinde către echilibrul absolut și echilibrul absolut este perfecta expresie a frumosului.»


Materia trebuie să își continue viața ei naturală

„Sau, vorbind mai departe despre materie ca element de expresiune, zice: «Materia trebue să-și continue viața ei naturală, chiar modificată de mâna sculptorului. Rolul plastic pe care-l realizează natural, trebue descoperit și păstrat. Să dai materiei alt rol decât acela pe care-l vrea natura este a o nimici». Materia singură să determine subiectul. Sculptura este o expresiune umană a acțiunei naturii. [...] «Astăzi arta deschide poarta prin care vor pătrunde principiile creatoare, frumosul absolut al legei universale.» Acestea sunt în esență ideile care rezidă la baza creației operei lui Brâncuși. Nu ne miră deci, de ce, privind lucrurile în esența lor, le concepe în profunzime realizându-le în acel spirit de sinteză, din care accidentul dispare.”


Frumosul absolut al legii universale

„Dacă de predilecție se servește de forme geometrice precum: ovalul, elipsa, cilindrul etc. în care își exteriorizează sentimente puternice și condensează emoția vizuală până la o simplificare totală lor, o face pentru că numai în abstracțiunea lor poate găsi acel limbaj care să vestească cucerirea «frumosului absolut al legei universale». 


Frumosul poate avea multe forme. Însă care e ideea principală din spatele artei? Mai este ea oare în prezent o transmițătoare a ideii de frumos absolut? Ce fel de sentimente naște arta din zilele noastre? 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Digiteca Arcanum - universul ziarelor vechi e mai aproape cu un click

Imagine
Istoria reprezintă un domeniu plin de informație relevantă pentru prezent. Există și astăzi munți întregi de ziare vechi și reviste, inclusiv în limba română, care sunt extrem de greu de exploatat informațional din cauza formatului analog.  Totuși, dacă speri să găsești o mare parte din aceste cunoștințe la doar câteva clickuri distanță află că noi, firma Arcanum, îți punem la dispoziție poate cea mai mare colecție digitală românească de ziare vechi. Avem aproape trei milioane de pagini în interiorul cărora poți căuta în funcție de cuvinte-cheie alese de tine. Dacă vrei să afli mai multe despre Digiteca Arcanum, accesează linkul acesta .  În plus, vineri, 25 noiembrie 2022, accesul la întreaga bază de date este gratuit. Tot în această zi poți alege să te abonezi la serviciile pe care ți le punem la dispoziție cu doar 140 de lei pentru 10 luni. Nu e vreme de stat pe gânduri când o astfel de ofertă îți iasă în cale! Nu de alta, dar abia anul viitor pe vremea asta vei mai putea b...
Citiți mai multe

Bojdeuca lui Ion Creangă

Imagine
Zilele acestea, bojdeuca lui Ion Creangă a fost un subiect de interes general. Restaurările care s-au făcut par să nu fie în consens cu ceea ce Creangă ne-a lăsat moștenire. Or mai fi existând ceaslovul pe măsuța de lucru? Dar ochelarii sau abecedarul? Am făcut o incursiune prin Digiteca Arcanum și am descoperit că subiectul restaurării nu este chiar nou. Dimpotrivă!  Gazeta Transilvaniei, 16 iulie 1915 „Bojdeuca lui Ion Creangă, în Iaşi, s’a luat inițiativa de a se restaura faimosul bordei din dealul Scăricicăi, în care a sălășluit pe vremuri marele povestitor al neamului, Ion Creangă. Meritul îi revine d-lui I. Mitru, directorul şcoalei normale  « Vasile Lupu »  care vizitând, cu profesorii şi elevii şcoalei, bordeiul lui Creangă a avut inspirația de a aduna un fond de o mie lei, cu care să se poată restaura bojdeuca. Odată restaurată se va consolida şi terenul , pe care se află clădită bojdeuca, în așa fel ca apele ce se scurg să nu o surpe din nou...
Citiți mai multe

Din amintirile unui crupier

Imagine
Digiteca Arcanum este locul spre care trebuie să te îndrepți cât mai rapid dacă îți place să descoperi adevărurile timpurilor de odinioară. Că-i vorba de istorie, literatură, artă ori sport, baza noastră de date îți acoperă toate preferințele. Chiar și dacă-ți plac jocurile de noroc. Nu le încurajăm deloc, dar te provocăm să citești rândurile de mai jos și să ne spui părerea ta. Articolul, apărut în Realitatea Ilustrată în ianuarie 1934, îți spune câteva întâmplări povestite de un crupier.  „Vreme de aproape treizeci de ani m’am îndeletnicit, zi la zi,cu meseria de crupier într’un cazinou vestit de pe Coasta de Azur, astfel că mi-a fost dat prilejul să văd petrecându-se multe lucruri interesante. Totuși, nu mă pot mândri cu prea multe amintiri, deoarece temperamentul meu a suferit totdeauna de meteahna indiferenţei atât de trebuitoare pentru îndelunga şi temeinica exercitare a acestei profesiuni nu tocmai comună. Prin urmare, sunt nevoit să fac o adevărată sforţare ca să-mi aminte...
Citiți mai multe