Cum a apărut bradul de Crăciun?

Cum a apărut bradul de Crăciun?

Camille Schneider scrie, în publicația Oglinda Lumii din 21 decembrie 1929, un articol despre originea pomului de Crăciun. Adevărul e că în ziua de astăzi e cam greu să îți imaginezi Crăciunul fără un brad luminos. Parcă au devenit sinonime. Sau măcar indisolubile. Digiteca Arcanum îți prezintă o supoziție privitoare la proveniența acestui simbol al Nașterii Domnului. 

Alsacia - locul originar al pomului de Crăciun? 

„Sărbătoarea Crăciunului nu și o poate închipui nimeni în Alsacia decât cu acel brad strălucitor de lumină care se chiamă pomul de Crăciun; sunt chiar unele case unde acest pom stă la locul de onoare tot timpul lunei Ianuarie. Acest arbore poetic, a cărui origină se află în Alsacia, fiind semnul sărbătorii la multe popoare, e interesant să-i schiţăm pe scurt istoria. 


Întotdeauna au fost arbori cari nu voiau să se supună legii care le ordonă să nu poarte flori decât primăvara. Or, pe la Sfântul Martin (11 Noembrie) se observă în multe ţinuturi o uşoară deşteptare a naturii, chiar în zilele reci ale unei toamne ceţoase. În timpuri de demult, ţăranul care mai trăia în natură şi mergea alături de transformările, bucuriile şi chinurile acesteia, începea anul fără a se îngriji de un calendar convenţional, odată cu începutul lui Noembrie.”


Pomul Paradisului și pomul de Crăciun

„Când în Evul mediu era nevoe, pentru «Jocurile Paradisului» cari au fost executate pentru prima oară în Alsacia de-a lungul Rhinului, de un pom pentru a simboliza pomul Paradisului, (aceste jocuri se făceau în ziua lui, Adam şi Eva, adică la 24 Decembrie), se lua un arbore ocazional verde şi i se ataşau mere, de unde şi obiceiul de a lega mere de pomul de Crăciun. Ca să aibă un arbore care să fie întotdeauna verde, chiar când vara dela Sfântul Martin nu-i făcuse să înflorească, s’a luat bradul, simbol al speranţei şi fidelităţii constante.


Jocurile Paradisului fiind executate spre solstiţiul de vară, mitologia îi adaugă restul şi sărbătoarea îşi avea pomul de Crăciun. Forma arborelui şi chiar întrebuinţarea au foarte interesante variante în folklorul Alsaciei, dar istoria lor ne-ar duce prea departe. Observăm că luminile pe pom se găsesc pentru prima oară într’un poem francez din secolul XIII, de Durmars le Gallois. Pomul, care nu e încă un pom de Crăciun, poartă lumini, flăcările îndreptate în sus (oameni virtuoşi după explicaţia pe care Papa o dă lui Parsifal), altele îşi îndreaptă flăcările în jos. (Cei răi.)”

Pomul de Crăciun în literatură

Găsim un adevărat arbore de Crăciun pentru prima oară în literatură la Strasbourg, în notele unui autor necunoscut (1605); apoi un predicator la Catedrală şi profesor al Universităţii din Strasbourg protestează contra «relelor obiceiuri de a lega păpuşi, mere şi lumini de un brad». Introducerea complicată a arborelui în literatură e legată de numele lui Goethe. El a aruncat acest poetic obiceiu în timpul şederii sale la Strasbourg şi într’o scrisoare de Crăciun, adresată în 1772 lui Lotte, el scrie că-i trimite un arbore de Crăciun, etc... Deacum literatura se împodobeşte cu acest arbore şi se va observa că acesta din urmă îşi pierde din poezia sa populară. 


La Paris, arborele de Crăciun a fost introdus pentru prima oară de celebra Liselotte din Palatinat, marchiză de Orléans, soţia fratelui lui Ludovic XIV, în 1682. Dar nu găsim urmele lui decât în corespondenţă. Pomul e introdus la Tuileries de contesa Hélène d’Orléans; de atunci literatura franceză îi este deschisă. La sfârşitul secolului XVIII, pomul de Crăciun şi-a început cucerirea și azi îl vedem în posesiunea tuturor continentelor. Relativ tânăr, acest obiceiu s’a răspândit cu o rapiditate fără seamăn în istoria obiceiurilor populare. 


În toate ţările, această lumină quasimistică străbate azi o noapte mistică. Ideia arborelui cu simbolul său de credinţă s'a adaptat diferitelor medii. Această idee a dispărut chiar prin transformarea formei şi nu mai rămâne decât poeticul obicei cu strălucirea lui mistică. Dar istoria ne arată în multe alte exemple cum forma a supravieţuit ideei.”


Dincolo de adevărul din spatele originii pomului de Crăciun, important este să nu uităm care este adevărata însemnătate a sărbătorii: Nașterea Domnului. Digiteca Arcanum vă dorește sărbători luminoase, liniștite și hrănitoare pentru suflete! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bojdeuca lui Ion Creangă

Din amintirile unui crupier