Cum s-a descoperit cafeaua?

Digiteca Arcanum poate fi partenerul tău atunci când îți bei cafeaua. Așa că ne-am spus că ar fi de bun augur să aflăm cum a fost descoperită această băutură divină. Prima dintre sursele noastre, Ilustrațiunea Română, „O băutura divină: cafeaua”, din 12 decembrie 1929, ne spune următoarele: 

„O legendă atribue descoperirea cafele unui păstor; acesta se plângea unor călugări că noaptea, caprele sale în loc să doarmă, cum le era înainte obiceiul, dela o vreme nu fac decât să joace. Stareţul observă locul unde păşteau şi văzu că animalele mâncau nişte fructe necunoscute lui; luă şi el din acestea, le fierse şi dădu apoi zeama să o bea călugării săi; rezultatul fu că aceştia nu mai adormiră la serviciul de noapte. Şi astfel s’ar fi descoperit cafeaua! 

Ceea ce se ştie sigur asupra cafelei e că din Persia a fost introdusă în Arabia la 1420, de unde trecu peste vreo sută de ani la Constantinopol. Repede se şi deschiseră aci două cafenele, cari atraseră toată elita turcă, dar care fură închise după câtva timp, întrucât credincioşii lui Mahomed uitau de dragul cafelei să se mai ducă la moschee. A fost însă o măsură efemeră, căci tot cafenelele au triumfat în cele din urmă. 

Poporul nostru, venind în contact strâns cu Turcii, era natural să adopte cafeaua, pe care totuşi celebrul logofăt Tăut n’o cunoştea în 1513, când îşi arse gâtul sorbind-o ca rachiul. Obiceiul de a trata musafirii cu cafea şi dulceaţă datează la noi de peste două sute de ani, iar Vodă Caragea a dat o ordonanță prin care interzicea discuțiile politice în cafenele. 

În Occident cafeaua fu introdusă întâi în Franţa de către un ambasador turc, care invită la el mai mulţi cavaleri şi-i servi cu cafea. Entuziasmul fu mare şi câţiva ani mai târziu un Armean înfiinţa la Paris prima cafenea; de aci cafeaua cuceri repede restul Europei. 

I s’au adus multe elogii acestei băuturi despre care Delille spunea: 

Et je crois, du génie éprouvant le réveil, 

Boire dans chaque joutte un rayon du soleil. 

Totuşi a avut şi mulţi detractori. 

În Orient chiar, în patria sa, a fost adesea interzisă din motive religioase, dând loc la discuţiuni absurde. 

În Occident mulți medici celebri au pretins că este o băutură vătămătoare, care în mod insensibil duce la mormânt. Şi unui doctor, ce emitea această părere i-a răspuns Fontenelle, unul din fanaticii adoratori ai licoarei divine: «Trebue să mărturisesc că lentă otravă mai este cafeaua, dacă eu beau mai multe ceşti pe zi de aproape 80 de ani şi sănătatea mea totuşi nu este alterată».”

Cea de a doua sursă, Oglinda Lumii , „Cum s-a descoperit cafeaua”, 22 martie 1924, descrie descoperirea cafelei astfel: 

„Meritul descoperirii acestui rod, care uscat, prăjit şi măcinat, avea să devie substanţa de preparare a unei băuturi delicioase şi întăritoare totdeodată, revine unui tânăr cioban arab. Acesta, mânându-şi caprele pe drumuri nebătute, deodată băgă de seamă că rod crăcile unui copăcel cu boabe roșcate şi imediat după aceia observă la ele o excitare neobicinuuită. Intrigat gustă şi el din boabe şi nu putu să doarmă toată noaptea. În chipul acesta s’a remarcat în acelaş timp și virtutea şi partea rea a cafelei.”

Drept să îți spunem, noi ne-am bucura dacă băutul cafelei te-ar ține treaz pentru multă vreme, căci asta nu înseamnă altceva decât că Digiteca Arcanum îți poate ține companie.