Vacanța de iarnă - invitație la drumeție

A. Winter scrie într-un articol în „România Pitorească” din 1 martie 1974 cum arată o drumeție. Și dacă-i tot iarnă, ne-am spus că ar fi numai bine să îți facem și ție poftă de o plimbare prin natură. Iar dacă n-ai posibilitatea de a face e escapadă, nu uita că Digiteca Arcanum este un companion de cursă lungă. Te plimbă peste tot fără să trebuiască să de deplasezi! 

„Drumurile acestea, care vara nu prezintă poate nimic excepţional, iarna devin pline de farmec prin minunatele vederi ce ţi le dezvăluie, prin coborârile lungi ce ţi le oferă şi în special prin sălbăticia regiunii; singurele vieţuitoare întâlnite, şi aceasta cu regularitate, sunt ciopoarele de capre negre.”

Dis-de-dimineață înspre descoperirea unor peisaje ce-ți taie respirația

„Plecarea de la cabană trebuie făcută cel mai târziu la ora 8 dimineaţa. Drumul este lung şi obositor şi se pretează pentru schiori cu pregătire medie, dar rezistenţi. Prima parte a traseului urmează drumul obişnuit de la «Peştera» spre Vârful Omul, prin Valea Obârșiei, care este marcat şi-l consider cunoscut, îl urmăm până depăşim ca înălţime imensul bloc de calcar «Mecetul Turcesc», adică cu 3-4 stâlpi de marcaj înaintea joncţiunii potecilor ce urcă spre Omul, una din Valea Obârșiei, pe care am urmat-o noi şi cealaltă de la Babele. De aici drumul nostru se separă de drumul marcat şi o apucă jumătate la stânga spre vest, urcând oblic spre prima fereastră întâlnită pe acest traseu, formată între Vârful Doamnele şi creasta muntelui Găvanu, în drum spre această fereastră întâlnim două stânci gemene, proiectate în oglindă, situate imediat sub creastă; stâncile se zăresc foarte bine şi de la cabana «Peştera». Din cauza curenţilor de aer, în jurul acestor stânci se formează un fel de albie de zăpadă, făcând acest loc foarte propice pentru odihnă. De la aceste stânci gemene se traversează o pantă destul de înclinată şi expusă deasupra Văii Bisericii. Aici panta fiind sudică, există un oarecare pericol de rupere a zăpezii, mai cu seamă că trecerea prin acest punct se face pe la orele de amiază.”

Nu-i culmea! Sunt culmi! 

Ajunși în fereastră, ni se dezvăluie prima perspectivă în hăul adânc al Văii Gaura. Cornișe groase de 1-2 m atârnă periculos pe peretele dinspre Valea Gaurei a muntelui Găvanu. Din acest loc, drumul de vară, al cărui contur se vede de multe ori şi iarna sub zăpadă, urcă oblic pe sub creastă şi paralel cu aceasta, ajungând în culmea Doamnelor în imediata apropiere a vârfului Doamnelor. Deoarece iarna traseul în amonte este destul de expus şi se termină cu o mică cornişe, care surplombează ieşirea la culme, se recomandă ca după depăşirea ferestrei să ne angajăm în urcuş pe linia crestei, având grijă, însă, să nu înaintăm prea mult spre abrupt, pentru a nu merge, fără să bănuim pericolul, pe cornişa suspendată deasupra abruptului ce cade spre Valea Gaura.”

Echiparea corespunzătoare - o necesitate!

„Suntem pe vârful Doamnele, la o altitudine de 2480 m. Marele efort depus se termină aci, deoarece suntem pe punctul cel mai înalt al ascensiunii noastre. Vântul de creastă ne ia în primire şi prima grijă este echiparea cu pulovăr şi hanorak. Acum ne putem desfăta sufletul cu priveliştea unică şi atotcuprinzătoare ce ni se dezvăluie de jur împrejurul nostru. Spre est admirăm Bucşoiul şi Omul; spre nord, de partea cealaltă a Văii Gaura, colţii Ciubotei şi ai Clincei palpită în frumuseţea lor; spre nord-vest ne apare creasta zimţată a Pietrei Craiului, masivul Iezer-Păpuşa şi al Făgăraşului; spre vest străluceşte în soare muntele Leaota, cu cele trei picioare caracteristice; spre sud-vest zărim muntele Zănoaga, cu despicătura cheilor şi în dreapta lui cetăţuia Lespezilor; în depărtare se înalţă vertical fumul fabricii de ciment de la Fieni. Spre sud şi sud-est apar Păduchiosul, Vârful cu Dor, Furnica şi Piatra Arsă; în fine, închizînd cercul, recunoaştem la est-sud-est Jepii Mari, Jepii Mici şi Babele. Lumea este la picioarele noastre şi aruncăm priviri olimpiane la punctele negre din vale, care se mişcă aproape imperceptibil, ostoind spre una din culmile învecinate.

[...] Coborârea nu este continuă, alternând cu pasagii de mers pe aceeaşi curbă de nivel, ceea ce are darul de a ne relaxa. Prima coborare se termină în fereastra formată de obârşia unui braţ secundar al Văii Doamnelor. [...] La stânga noastră (SV) se ridică mamelonul vârfului muntelui Bătrâna, iar în faţa noastră o creastă care face legătura dintre Bătrâna şi marginea abruptului Guţanul.”

Coborârea

„În faţa noastră se află povârnișul umbrit şi sumbru al Guţanului, iar adânc sub noi, creasta crenelată de tancurile numite «Colţii Țapului». Coborârea este lungă, cu diferenţă mare de nivel, dar nici aici nu suntem obligaţi de a coborî pe linia de cea mai mare pantă. [...] Vom căuta să coborâm la jumătate distanţă între creasta Bătrânei şi firul văii, până ajungem la liziera pădurii, ocolind în coborâre muntele Bătrâna prin sud şi vest, până coborâm la confluenţa Văii Doamnelor cu Valea Ialomiţei, de unde ne putem orienta uşor spre stâlpii de marcaj, care coboară de la vârful Omul pe Valea Obârșiei, spre Peştera. [...] De la baza «Colţii Ţapului», traversăm obârşia Văii Bătrâna, angajându-ne pe partea umbroasă a Guţanului, păstrând aceeaşi înălţime, sau coborând foarte încet, în timp ce creasta urcă accentuat. Ne continuăm drumul având creasta tot timpul în dreapta noastră, fără să urcăm sau să coborâm prea mult, după ce traversăm două vâlcele afluente ale Văii Bătrâna, apoi firul secundar al Văii Bătrâna, creasta rămâne mult deasupra noastră şi în dreapta ne apare, strălucind în soare, punctul trigonometric al Strungii Mari, împodobit de chiciură. Păstrăm în continuare aceeaşi înălţime, până creasta coboară la noi, obligându-ne şi pe noi să coborâm printre stâncile de calcar ale Strungii. Mult sub noi se află Şaua Strungii, deocamdată ascunsă privirilor noastre. În schimb, recunoaştem în faţa noastră profilul caracteristic al Muntelui Tătaru, marcat pe vârf cu un punct trigonometric. Din Şaua Strungii, coborârea la cabană nu mai prezintă nici o problemă, drumul fiind bine marcat cu stâlpi. 

În încheiere, câteva recomandări, pe care le găsesc utile, pentru mărirea securităţii în această tură: numărul participanţilor să nu fie mai mic de trei persoane, sau mai mare de 6, foarte rezistenţi şi de forţe egale; nu se recomandă a se risca prea mult prin coborâri în viteză mare (traseul acestei excursii fiind atât de departe de locurile umblate, nu poţi conta pe nici un ajutor în caz de accidente); este recomandabil ca traseul să fie făcut de la est la vest, adică de la Vârful Doamnele spre Vama Strunga, nu se va pleca în tură decât pe vreme sigură, în cazul când vremea se strică pe parcurs, ne vom întoarce din drum pe urmele noastre, sau, dacă există vizibilitate, vom încerca scurtarea drumului pe traseul descris mai sus pe muntele Bătrâna.”

Că-i urcuș sau coborâș, că-i de intensitatea mică, medie sau mare, drumul trebuie să fie presărat de bucuria de a-l parcurge. La fel stau lucrurile și cu paginile digitale pe care ți le punem la dispoziție. Că le studiezi din nevoie sau din curiozitate, nu uita să te și bucuri de cele descoperite!