Arcanum Blog

Un interviu realizat de Doina Papp cu Marga Barbu, celebra actriță care a jucat în Mărgelatu relevă aspecte inedite ale personalității sale. Textul integral poate fi găsit în Digiteca Arcanum.  Trebuie subliniat încă de la început că actrița a fost mereu înclinată înspre studiu. Cochetarea cu Facultatea de Filosofie nu a fost doar un gest singular, ci el a fost continuat cu studiul mai multor limbi străine - franceză, engleză, germană, maghiară, italiană, spaniolă, greacă și japoneză. „Întotdeauna am fost detașată. Nu pot spune, cum spun mulți colegi de ai mei, că am vrut, în viață, să fac numai teatru. Deși, gândindu-mă în urmă, îmi dau seama că actoria mi-a oferit multe momente de satisfacție.” Intrarea în teatru a Margăi Barbu a fost facilitată de mama ei, profesoară de dans, care a îndreptat-o spre Conservator ca să-și cizeleze prezența scenică. „N-am știut că o să rămân în teatru. Profesorul meu Al. Finți a jucat un mare rol în acest sens. După absolvire m-a luat la el, la Teatrul

Digiteca Arcanum cuprinde o sumedenie de răspunsuri la tot atât de multe întrebări. Bineînțeles că unele afirmații sunt mai mult sau mai puțin credibile. Pentru a judeca asupra veridicității lor e nevoie deseori de un efort consistent. Până acolo însă mai e mult. Propun să trecem în revistă ipotezele cu privire la originea numelui America , apărute într-un articol al publicației Familia, din 7 noiembrie 1899, numărul 45 .  „Toți istoricii și geografii zic că cuvântul America , numele continentului descoperit, cum se știe de toată lumea, de Cristof Columb (1492), vine de la Amerigo , numere florentinului Vespucci, care întreprinse în urmă călătorii în emisferul descoperit de Columb.” Pornind de la această afirmație, autorul textului croiește o listă de alte ipoteze, mai mult sau mai puțin verificate. El afirmă că Amerigo Vespucci e „cel dintâiu care a descris lumea nouă, și anume părțile explorate de dânsul: coastele de miază-noapte ale Americii de sud” , dar că „cel dintâiu care dete n

Suntem convinși că Digiteca Arcanum este un loc numai bun pentru înțelegerea limbii române. Bineînțeles că aspectul lingvistic al unui neam reprezintă o unealtă importantă de cunoaștere a acestuia.  Dintre milioanele de pagini pe care le găzduiește Digiteca Arcanum ne-am oprit asupra unui articol dedicat lui Timotei Cipariu, o personalitate de o foarte mare importanță în ceea ce privește păstrarea limbii române în spațiul transilvănean. Conform numărului 128 al Gazetei Transilvaniei, apărut în iunie 1905, Timotei Cipariu a fost un dascăl român „mic de statură dar cu inima mare şi cu ochii pătrunzători, ce scânteiau de însufleţirea pentru naţiunea română, limba şi cultura ei, care l-a hrănit în toată viaţa sa”. Potrivit aceluiași text, importantul apologet al culturii române a luat atitudine atunci când au fost formulate păreri potrivnice originii latine a limbii române.  Deși a fost copilul unei țărănci din Pănade sau, poate mai bine fie spus, datorită faptului că a avut ca mamă o ro

  Digiteca Arcanum este locul în care poți găsi milioane de pagini de ziare vechi. În momentul de față, această bibliotecă virtuală cuprinde publicații scrise în limbile maghiară, română și germană.  Ce trebuie să faci atunci când cauți un termen care s-ar putea să apară exact în aceeași formă în publicații de limbi diferite? Să presupunem că te interesează informații despre orașul Cluj. Deși în limba maghiară sau în germană numele acestui oraș se pronunță și se scrie diferit, există totuși șanse ca el să apară în forma românească în articole germane sau maghiare. Într-un asemenea caz, îi poți cere algoritmului să caute doar în ziarele scrise fie în română, fie în germană, fie în maghiară sau, bineînțeles, în toate. Ce-i de făcut? După ce vei căuta utilizând cuvântul-cheie Cluj vei observa că în partea de sus a paginii, sub căsuța de căutare, apar câteva caracteristici ale căutării. Vei vedea cu text roșu caracteristica Subiect. Dă click pe aceasta. Se va deschide un meniu sub forma

Digiteca Arcanum se arată a fi o lume aparte, în care în special trecutul se poate consulta în prezent prin doar câteva apăsări de butoane. Ce este, de fapt, Digiteca Arcanum? Unii ar putea argumenta că este un loc în care se află zeci de milioane de pagini de ziare vechi. Alții, mai atenți la detalii, ar adăuga rapid că pe lângă ziare se află și reviste. Deci, mai corectă ar fi utilizarea termenului publicații în detrimentul substantivului ziare . Alții, apelând la imaginație, ar putea afirma că Digiteca Arcanum este o veritabilă poartă înspre trecut sau că se constituie într-un spațiu deosebit. Nu chiar precum Narnia, dar nici departe de ea. În sfârșit, Digiteca Arcanum poate fi toate aceste lucruri și încă multe altele.  Lăsând lirismul la o parte și îmbrățișând exactitatea tehnicii, vom putea să facem o descriere cât mai fidelă a ceea ce este Digiteca Arcanum. Nu vom vorbi aici despre compania Arcanum, cea care deține digiteca. Acest subiect poate forma tema unui alt text. Prin urm

Alexandru Frim și Vasile Dumitrescu sunt doi eroi ai României care, precum mulți alții, au fost abandonați într-un cotlon al uitării. Cei doi se remarcă prin faptul că în 3 și 4 februarie 1934 (2) au câștigat Campionatul Mondial pentru boburi de două locuri. Competiția s-a desfășurat la Engelberg, în Elveția, și a cuprins „nu mai puțin de șapte națiuni, majoritatea cu glorios trecut în materie de sporturi de iarnă.” (1) A fost pentru a doua oară în care o pereche de români câștiga titlul de campioni ai lumii la această categorie a bobului. În 1933 performanța fusese realizată de cuplul Papană-Hubert. (1) Cum Frim și Dumitrescu au devenit campioni mondiali la bobsleigh După primele două coborâri, desfășurate sâmbăta, echipajul Frim-Dumitrescu ocupa locul al doilea, în timp ce Papană-Hubert se afla abia pe poziția a cincea din cauza faptului că Hubert „nu se găsea în plenitudinea mijloacelor fizice . Ca atare, el nu a putut să fie un auxiliar prețios pentru pilotul bobului.” (1) „Duminic

Titlul acestui articol aproape că face obiectul unui nonsens. Este firesc ca opera lui Ștefan Luchian, încă de la apariția ei, să fie relevantă pentru națiunea română. În timpul scurs de la realizarea picturilor și până în prezent, operele au devenit parte a identității noastre. Efectul lor binefăcător trebuie însă transmis și generațiilor viitoare. Iată o acțiune care, în teorie, e ușor de aplicat. Totuși, practica poate dovedi contrariul.  Îmbucurător este faptul că viața lui Ștefan Luchian pare a se așeza într-o relație invers proporțională față de sensul curgerii narațiunii imaginată de Oscar Wilde în Portretul lui Dorian Gray . Aici personajul principal nu îmbătrânește, în schimb o face portretul său, întipărit într-un tablou. Cazul lui Ștefan Luchian se află în antiteză cu acesta. Trupul vlăguit i s-a stins înainte de vreme, iar opera sa are toate trăsăturile necesare pentru a tinde spre atemporalitate.  „Ștefan Luchian s’a născut la 1 Februarie 1868 în comuna Ștefănești-Boto